Anemia feriprivă se caracterizează prin scăderea nivelului fierului din organism, fierul fiind necesar mai ales pentru producerea de hemoglobină care se găseşte în globulele roşii ce au rol important în transportul oxigenului. Fierul este un nutrient de bază în sarcină fiind utilizat pentru dezvoltarea masei eritrocitare proprii (a mamei), a placentei şi a fătului. Se cunoaşte faptul că femeia gravidă are nevoie de o cantitate crescută de fier care ajunge în ultimul trimestru de sarcină la un necesar de 20-30 mg/zi. Necesităţile crescute, dacă nu sunt suplinite printr-un aport adecvat, determină apariţia anemiei feriprive în sarcina.
Diagnosticul de anemie în sarcină se stabileşte pe baza valorilor hemoglobinei .
- In sarcină, medicul trebuie să precizeze diagnosticul de anemie la o valoare a Hb 11g/dl.
- Dacǎ investigațiile stabilesc diagnosticul de anemie, medicul trebuie sǎ completeze investigațiile ȋn vederea stabilirii cauzei.
- Pentru a stabili cauza anemiei medicul trebuie sǎ recomande determinarea feritinei serice (FRT), vitaminei B12 serice, a folatului seric și a electroforezei Hb.
- Dacǎ investigațiile evidențiazǎ o anemie microcitarǎ, medicul trebuie sǎ completeze investigațiile cu electroforeza Hb pentru a exclude diagnosticul de talasemie.
- Unii autori recomandǎ dozarea de rutinǎ a feritinei la luarea ȋn evidențǎ a gravidei ȋn primul trimestru și la 28 de sǎptǎmȃni de gestație pentru a aprecia rezervele de fier. Fierul este cel mai frecvent micronutrient deficitar la nivel mondial și este cea mai frecventǎ cauzǎ a anemiei.
- Este primul test de laborator care devine anormal, cȃnd rezervele de fier scad și nu este afectat de ingerarea recentǎ a fierului.susține efectuarea feritinei.
- Medicul trebuie sǎ includǎ ȋn cadrul investigațiilor de rutinǎ și FRT la pacientele anemice la care trebuie estimatǎ rezerva de fier, la pacientele fǎrǎ anemie care prezintǎ risc crescut pentru depleția fierului și la paciente fǎrǎ anemie la care este necesarǎ estimarea rezervelor de fier.
Pacientele anemice la care se apreciazǎ cǎ rezerva de fier trebuie estimatǎ: − paciente cunoscute cu talasemie, hemoglobinopatie sau care au factori de risc pentru anemie multifactorială (boli sistemice cronice). Administrarea de fier la o gravidă cu hemoglobinopatie/talasemie poate determina acumularea lui cu hemocromatoză − paciente care necesitǎ tratament cu fier parenteral.
Pacientele fǎrǎ anemie care prezintǎ risc crescut pentru depleția fierului:
- anemie ȋn antecedente
- adolescenţa
- multiparitatea
- sarcina gemelară
- nivelul socioeconomic redus
- alimentaţia deficitară în preparate bogate în fier (dieta vegetariană sau veganǎ)
- consumul de alcool, cafea, ceai, ciocolatǎ – alimente ce scad absorbţia fierului
- antecedentele de menometroragii sau alte hemoragii secundare tratamentului anticoagulant
- patologie digestivă cu hemoragii chiar oculte în antecedente: hemoroizi, cancer, diverticulită, boală Crohn,
- rectocolită ulceronecrotică, chirurgia bariatrică
- sarcini apropiate ca interval, la un interval mai mic de un an de la nașterea anterioarǎ
- teren cu infecţii recurente
- patologie hemoragică în sarcină
- disgravidia de prim trimestru
O valoare sub 30 ng/ml la o pacientă cu anemie stabilește diagnosticul de anemie feriprivă .
Un nivel al FRT >100 ng/ml este dovada unui depozit de fier adecvat și a unei posibilitǎți reduse de a dezvolta anemie feripriva ȋn sarcinǎ.
Se recomandǎ ca transfuzia sǎ fie aplicatǎ la pacienta care nu sângereazǎ cu valori ale Hb < 6 g/dl, ținȃnd cont și de semne și simptome (risc de sângerare, afectare cardiacǎ sau simptome care necesitǎ atenție imediatǎ).
Transfuzia sǎ nu fie dictatǎ doar de nivelul Hb. Se recomandǎ transfuzia doar ȋn cazurile cu anemie severă care reduce aportul de oxigen, acesta devenind inadecvat necesitǎţilor pacientei. Hemoragia obstetricală severă este o indicaţie certă de transfuzie de sânge sau componente sanguine.
Ȋn cazul ȋn care este necesarǎ cezariana, corectarea preoperatorie a anemiei s-a demonstrat cǎ se ȋnsoțește de ȋmbunǎtǎțirea rezultatelor perinatale.
Transfuziile de sânge implică o serie de riscuri cunoscute (de exemplu, transmiterea agenților infecțioși, reacții hemolitice transfuzionale grave, supraîncărcarea circulatorie asociată cu transfuzia ) .
Transfuzia poate fi singurul mijloc de salvare a vieţii sau de ameliorare rapidă a unei situații grave.
Compatibilitatea și intoleranța preparatelor pe bază de fier pe cale orală pot limita eficacitatea. Sǎrurile de fier pot provoca efecte secundare care limitează doza .
La gravida ȋn trimestrul I de sarcinǎ cu valori ale feritinei< 30 ng/ml, medicul trebuie sǎ recomande tratament cu preparate orale de fier de 50-60 mg, de 2 ori pe zi, timp de 2 sǎptǎmȃni. Dacǎ valoarea Hb < 10,5 g/dl se administreazǎ terapie oralǎ. Dupǎ 13 sǎptǎmȃni de gestație se pot administra preparate iv. Odată ce Hb se află în intervalul normal, tratamentul trebuie continuat pȃnǎ la refacerea depozitelor de fier (FRT >100 ng/ml) ceea ce de obicei ȋnseamnǎ pentru încă 2-3 luni și aproximativ 6 săptămâni postpartum.