Creșterea fetală depinde de:
- funcția uteroplacentară.
- bolile mamei asociate sarcinii.
- altitudinea la care locuiește mama.
- nutriția.
- fumatul și consumul de droguri.
- asocierea infecțiilor sau a bolilor genetice.
Totuși, cea mai frecventă cauză pentru creșterea fetală anormală este reprezentată de insuficiența utero-placentară la feții fără alte anomalii.
Astfel, 30% din decesele fetale intrauterine sunt asociate cu cresterea insufiecta intrauterine a fatului sau cu feți mici pentru vârsta gestațională în trimestrul al III-lea de sarcină dar afecțiunea are și consecințe importante pe termen lung.
- Verificarea circulațiilor utero-placentare și feto-placentare poate fi utilizată.
- Dimensiunile fetale nu sunt suficiente pentru a identifica restrictia de crestere intrauterina a fatului, cu excepția cazului în care circumferinței abdominale sau greutatea fetală estimată sunt situate sub percentilul 3 ,cu risc mare de deces in uter.
- Un făt este considerat mic pentru varsta gestationala când greutatea fetală estimată sau circumferința abdominală fetală sunt sub percentilul 10.
- este definită ca incapacitatea fătului să ajungă la creșterea fetală optimă, prestabilită genetic.
- Există două tipuri principale de RCIU – cu debut precoce și cu debut tardiv.
- RCIU precoce se datorează „insuficienței placentare.
Caracteristici RCIU precoce/ RCIU tardivă
- Frecventa 30%- 70%.
- Vârsta gestațională la diagnostic < 32 săptămâni ≥ 32 săptămâni.
- Feți cu greutate foarte mică în majoritatea cazurilor /Feți cu greutate mică, rar foarte mică.
- Alterări ale fluxurilor Doppler la nivelul arterei ombilicale, arterei cerebrale medii și ductului venos/ Redistribuția fluxului sangvin la nivel cerebral.
Boală hipertensivă asociată sarcinii Frecvent/ Rar
Mortalitate perinatală Înaltă/ Redusă
- Datarea sarcinii și curba de creștere fetală ,realizată cât mai devreme, ideal în primul trimestru de sarcină,intre 9-15 saptamani de sarcina.
- Evaluarea velocimetriilor Doppler la nivelul AO, AU, ACM și după caz – a ductului venos Arantius (DV), sunt utile pentru a demonstra și a monitoriza disfuncția placentară.
Relația dintre SBF modificat și pH-ul fetal pare să fie valabilă pentru toate vârstele gestaționale.
Un scor de 4 este asociat cu un pH fetal de 7,20, în timp ce un scor < 2 are o sensibilitate de 100% pentru acidemie.
Cardiotocografia computerizată (cCTG) – dacă este disponibilă, sau cardiotocografia conventională (CTG), acolo unde cCTG nu este disponibilă, este necesară pentru completarea evaluării stării fetale.
Un traseu CTG reactiv exclude practic hipoxemia fetală.
În contextul RCIU și al asocierii hipoxemiei sau hipoxiei severe exista o reducere a VTS.
Este importantă excluderea unor eventuale malformații fetale, a semnelor de infecții congenitale și de aneuploidii, toate fiind cauze posibile de creștere fetală suboptimală.
CONDUITA ÎN RCIU PRECOCE
Se recomandă evaluarea periodică a tensiunii arteriale, monitorizarea proteinelor urinare și a funcției hepato-renale la femeile asimptomatice cu RCIU precoce.
Aproximativ 70% dintre femeile cu RCIU precoce vor dezvolta hiperensiune de sarcina, în principal preeclampsie.
În prezent, nu există o terapie eficientă pentru RCIU precoce.
Administrarea corticosteroizilor, urmată de sulfatul de magneziu, transferul la un centru de gradul trei de îngrijire și luarea în considerare a unui mod de naștere protective sunt recomandate.
În cele din urmă, nașterea reprezintă singura opțiune terapeutică în RCIU precoce, pentru a preveni consecințele severe ale hipoxiei și acidozei, care duc la creșterea morbidității și mortalității perinatale
Pe de altă parte, decizia de naștere trebuie să fie pusă în balanță cu complicațiile cauzate de prematuritate.
Absența mișcărilor fetale ample și modificările patologice Doppler ale ductului venos sunt semne ca bebe sufera prin lipsa oxigenului si acidoza.
Vârsta gestațională la naștere și greutatea la naștere au cel mai pronunțat impact asupra acestor rezultate.
Nasterea la orice vârstă de sarcină, în prezența indicațiilor materne (de exemplu: preeclampsia severă, eclampsia, sindromul HELLP – hemoliză, creșterea enzimelor hepatice, trombocitopenie ) sau urgență obstetricală (decolarea prematură de placentă normal inserată)
Se indică operația cezariană electivă dacă este prezent unul sau mai multe criterii din următoarele:
- cardiotocografie cu variabilitate anormală a ritmului cardiac fetal pe termen scurt.
- alterări ale fluxului sanguin la nivelul ductului venos.
- modificari severe la nivelul arterei ombilicale.
- scorul biofizic fetal alterat.
- indicații materne.
CONDUITA ÎN RCIU TARDIVĂ
Feții aflați în apropierea termenului de naștere au o toleranță redusă la scaderea oxigenului comparativ cu feții aflați la vârste de gestație mai mici.
Feții cu RCIU tardivă prezintă un prognostic nefavorabil, cu afectare cognitivă pe termen lung.
Pentru monitorizarea RCIU tardive se indică evaluarea parametrilor Doppler precum indicele de pulsatilitate măsurat la nivelul arterei cerebrale medii precum și raportul dintre acesta și indicele de pulsatilitate la nivelul arterei ombilicale.
În intervalul 38+0 – 39+0 săptămâni se recomandă nașterea dacă există redistribuție sanguină cerebrală .
Feții la termen cu o greutate sub percentilul 3 prezintă cel mai mare risc de moarte fetală intrauterină, aproximativ 1:100, de aceea aceste sarcini nu trebuie să depășească 37+6 săptămâni de gestație, indiferent de evaluările Doppler.
În sarcinile cu RCIU tardivă se poate permite nașterea pe cale vaginală, în situația unor condiții obstetricale favorabile și în absența contraindicațiilor
În timpul travaliului se recomandă cardiotocografică continuă.
Inducția travaliului este luată în considerare în funcție de situația clinică (paritate, greutatea fetală estimată, caracteristicile colului uterin), dar aceasta nu se recomandă în contextul unor modificări severe ale parametrilor Doppler la nivelul AO (flux telediastolic absent sau inversat).